La rascruce de drumuri, Agentia Postei Române din Sinesti e locul unde poti sa-i întâlnesti pe batrânii satului. Motivul? O data pe luna, vine pensia.
Nervi la ghiseu
Pâna vin banii, dureaza câteva ore. Timp suficient pentru a pune tara la cale. Gura satului se manifesta în voie la umbra odihnitoare data de cladirea ce adaposteste mica agentie. Vasile Surugiu este suparat ca, desi a fost primul venit în fata ghiseului si a astepta trei ore, când sa îsi ia banii, functionara l-a "sarit", dându-le pensia celorlalti. "Nu mai pot de nervi, mi se pune un nod uite-aici!", striga taranul, indicând disperat marul lui Adam. Ceilalti încearca sa-l potoleasca, zicând ca oricum ajung banii la toata lumea.
Ce atâta graba?
La câtiva pasi de agentie, asezat pe iarba santului, se afla un grup mai moderat: un batrân tacut si doua femei care vorbesc în soapta. Au rabdare, nu se înghesuie la luat banii. "Si-asa pensia-i mica si n-ai ce face cu ea, doar n-oi fi nebuna sa ma si îmbulzesc ca s-o iau. Am asteptat o luna, mai am rabdare jumate de ora", zice Geta Sofronie, o batrâna desculta, dar cu batic multicolor. Mai ales ca o jumatate de ora în plus de palavragit cu cealalta femeie valoreaza uneori mai mult decât suma primita de la stat pentru munca la CAP. Asa ca sporovaiala continua între cele doua femei, care nu se sinchisesc de graba celorlalti de a-si încasa pensia. Timp este destul. Vesnicia s-a nascut la sat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu