An Prost

Jale mare printre crescatorii de animale din Sinesti. Seceta prelungita a ars iarba pasunilor, facând animalele sa agonizeze de foame. Disperati, taranii încep sa-si vânda vitele si caii pe preturi de nimic, doar ca sa nu le vada murind în batatura casei.


Provizii pentru vite

"Am cumparat vita cu 15 milioane acu' un an, dar nu mai am cu ce s-o hranesc. Daca e s-o vând, în târg mi se ofera pe ea doar 3-4 milioane. Pai asta-i treaba?", întreaba cu naduf Gheorghe Pantâru, proprietar de vaca din Sinesti. El este unul dintre norocosi, pentru ca a reusit totusi sa puna niste bani deoparte si sa cumpere nutreturi tocmai de la Suceava. "Am dat zece milioane de lei pe fâneata, ca sa-mi poata trai vaca macar pâna iese din iarna", zice Pantâru. Stocul este însa la limita. Taranul se teme ca pâna la sfârsitul iernii va mai face un drum în Bucovina sa mai ia niste fân. Alti bani, alta distractie. "Cei de prin nord, de pe la munte, au fost norocosi. Nu au avut treaba cu seceta", spune Pantâru.

Vândute pe nimica toata

Elena Bita n-a avut bafta lui Pantâru. Si-a dat vita din grajd cu doua milioane de lei. "Calul se vinde cu un milion jumate la târg, iar pe oaie abia daca iei trei sute de mii de lei. Pai ce sa faci cu banii astia? Ne ia în râs", se plânge femeia, careia animalele din gospodarie încep sa i se împutineze. Simtind ca taranii proprietari de animale sunt la ananghie, cumparatorii îsi permit sa negocieze la sânge. "Un vecin a încercat sa-si vânda calul cu sapte sute de mii, cumparatorul a zis ca-i da doar trei sute, asa ca pâna la urma l-a vândut cu cinci sute", explica Bita mecanismul tranzactiilor animaliere pe vreme de criza.

Desertificare
Islazurile din jurul Sinestiului arata dezolant. Pe câmp, praful este aproape la fel de gros ca si cel de pe drum. Caii pasc ametiti de soare câteva petice de iarba razletite pe întinderea aparent nesfârsita, dogorita de un soare mult prea crud cu saracia localnicilor. Fântânile de la marginea satului se crapa sub uscaciunea care le macina în profunzime. Câtiva pusti scot cu greutate apa dintr-un put aflat în mijlocul satului. "Apa o folosim pentru animale, ca nu e buna de baut de om", spune unul dintre ei. Dar ce faci cu un butoi de apa la un grajd de vite si cai? Napasta persista deasupra Sinestiului. Dumnezeu stie pâna când.

"Seceta asta ne-a terminat. Nu stim încotro s-o mai apucam. Ne mor animalele de foame, iar daca vrem sa le vindem, primim foarte putini bani"
Elena Bita, agricultor din Sinesti


Ca sa nu-i moara de foame calul si vitelul, Gheorghe Pantâru a cumparat de la Suceava fân de 10 milioane lei vechi